Posted by: remembering7 | March 25, 2008

Terminologie folosită de către Securitate


Documentul este preluat de pe pagina de web a CNSAS.

Glosarul termenilor utilizaţi de Securitate

Abandonare – excluderea din reţeaua informativă a unui agent (informator, colaborator, rezident sau gazdă casă de întâlniri) în condiţiile în care acesta: a trădat; a dezinformat; a deconspirat în mod voluntar/involuntar legătura cu Securitatea; se afla în imposibilitatea de a furniza informaţii sau nu-şi îndeplinea sarcinile primite de la ofiţerul de legătură. Excluderea din reţea se făcea pe baza unui raport motivat, întocmit de ofiţerul de legătură, primind aprobarea superiorului acestuia, urmată de clasarea dosarului de reţea.

Agent – denumire generică a persoanei care colabora cu Securitatea, indiferent de calitatea acesteia (informator, colaborator, rezident, persoană de sprijin, gazdă/casă de întâlniri).

Angajament – document (piesă a dosarului personal al informatorului – dosarul de reţea), ce conţine acordul de colaborare al informatorului cu organele Securităţii.

Atenţionare – măsură preventivă prin care se atrăgea atenţia persoanelor cu atitudini „ostile” sau refractare faţă de politica regimului comunist. Această măsură era pusă în aplicare de ofiţerul de Securitate sau de cadrele de conducere ale instituţiei în care persoana vizată îşi desfăşura activitatea, fără a fi înregistrată în evidenţele operative ale Securităţii.

Avertizare – măsură preventivă prin care ofiţerii de securitate sau miliţie atenţionau prin intimidare persoanele cu atitudini ostile faţă de regimul comunist, în prezenţa unor martori (familie, grupul de muncă, conducerea instituţiei, organizaţia de bază de partid, sindicat, sediul Securităţii sau Miliţiei etc), luându-li-se un angajament prin care acestea declarau şi se angajau că se delimitează de acţiunile pentru care au fost sancţionaţi, cu promisiunea de a nu le mai săvârşi.

Baza de lucru – cuprindea date despre persoanele şi faptele care făceau „obiectul supravegherii informative generale, a celei speciale şi al urmăririi penale, precum şi locurile, mediile şi obiectivele” aflate în atenţia sau care erau „lucrate activ” de Securitate.

Candidat la recrutare – calitate specifică persoanei aflate în atenţia organelor de securitate şi miliţie, ca fiind cea mai potrivită pentru a servi interesele operative ale acestora, în vederea atragerii la colaborare şi includerii acesteia în reţeaua informativă.

Candidaţii erau verificaţi şi studiaţi în mod secret, fără a şti că sunt vizaţi pentru recrutare. Fondul de reţea al fostei Securităţi include şi dosare de colaborator aflate doar în faza de candidat la recrutare – recrutări eşuate. Menţinerea în evidenţa operativă a candidaţilor la recrutare demonstrează perseverenţa Securităţii de a nu abandona o persoană punctată ca potenţial informator şi pentru a evita repetarea greşelii; nu pentru toţi candidaţii propuşi pentru recrutare există documente în evidenţele operative.

Cartoteca – totalitatea fişelor de evidenţă din arhiva Securităţii, ce cuprindea date privitoare la persoane, probleme sau instituţii, clasate după anumite criterii şi norme arhivistice.

Casa conspirativă imobil (birou, apartament etc.) ce aparţinea organelor Securităţii, în care aveau loc întâlnirile ofiţerilor cu rezidenţii sau informatorii.

Centrul de Informatică şi Documentare (C.I.D) – centrul de evidenţă operativă a Securităţii ce desfăşura activităţi de analiză, sinteză şi prelucrare a informaţiilor de Securitate şi Miliţie precum şi alte activităţi ale Ministerului de Interne.

Cenzura – control prealabil exercitat asupra publicaţiilor, spectacolelor, emisiunilor de radioteleviziune, a corespondenţei şi convorbirilor telefonice.

C.I.S. – fondul cheltuielilor informative speciale destinat recompensării informatorilor, efectuării unor recrutări mai importante sau pentru recompensarea unor persoane care, deşi nu făceau parte din reţeaua informativă, au sprijinit activitatea organelor de securitate.

Colaborator – calitatea unui persoane din reţeaua informativă, cu posibilităţi limitate sau ocazionale de a furniza informaţii de interes general pentru Securitate; rolul acestuia se limita la acţiuni de supraveghere informativă generală în obiective (zone de frontieră, locuri frecventate de străini, unităţile militare, instituţii de învăţământ, zone cu potenţial înalt de infracţionalitate, blocurile de locuinţe etc) precum şi realizarea unor sarcini specifice desfăşurate de serviciile de filaj, tehnico-operative şi investigaţii.

Compromitere – acţiune dirijată de organele Securităţii cu scopul de a discredita sau de a pune într-o lumină nefavorabilă o persoană (urmărită sau supravegheată) în interiorul grupului sau anturajului din care făcea parte.

Conspirativitate – păstrarea secretului privind informaţiile, documentele, metodele, acţiunile şi tehnicile de lucru ale organelor de securitate, a locurilor sau a persoanelor cu care se vine în contact, de către angajaţii Securităţii şi colaboratorii acesteia (informatori, colaboratori etc).

Contrasabotaj – acţiune de prevenire sau de contracarare a oricărei acţiuni ce aduce prejudicii economiei naţionale sau împiedică desfăşurarea în condiţii normale a procesului de producţie.

Contraspionaj – măsură de prevenire şi de contracarare a oricărei acţiuni ce pune în pericol apărarea secretului de stat, a independenţei, suveranităţii şi integrităţii teritoriale.

Deconspirare – acţiunea de a demasca o conspiraţie, de a divulga un secret, de furniza un volum suficient de informaţii pentru a identifica o persoană, un obiectiv sau o acţiune a organelor de Securitate.

Destrămare – complex de măsuri luate de organele de Securitate cu scopul de a stopa activităţile unor grupuri care s-ar fi putut transforma în infracţiuni sau fapte potrivnice regimului comunist sau împotriva unor persoane din conducerea „partidului şi statului”.

Dezinformare – un ansamblu de procedee de transmitere a unor informaţii falsificate sau prelucrate în mod deliberat cu scopul influenţării, promovării, apărării intereselor de partid şi de stat, a acţiunilor de ordin politic, militar, economic, tehnico-ştiinţific şi cultural, ce urmau să fie întreprinse de către organele Securităţii pe plan intern sau extern.

D.G.S.P. – Direcţia Generală a Securităţii Poporului a fost înfiinţată prin Decretul nr. 221 /30 august 1948.

D.G.S.S. – Direcţia Generală a Securităţii Statului, înfiinţată prin Decretul nr.50/30 martie 1951.

Directivă Instrucţiune generală dată de conducerea organelor de securitate şi partid, cu scopul de a îndruma, de a orienta sau de a determina activitatea, atitudinea, conduita departamentelor aflate în subordine.

Dosar de problemă (dosar de obiectiv) – colecţie de documente în care se înregistra întreaga activitate informativ-operativă desfăşurată de organele de securitate în cadrul unui obiectiv (instituţii, întreprinderi, unităţi de învăţământ, partide, asociaţii etc) sau probleme şi conţine: date ce caracterizează obiectivul, tabele-fişe cu date despre persoanele aflate în atenţia Securităţii, date cu privire la informatori care lucrau în obiectiv sau problemă, materiale informative, rapoarte şi note de analiză întocmite de cadrele de securitate cu privire la munca informativă, planuri de măsuri etc. Dosarele de problemă se deschideau / închideau cu aprobarea şefilor direcţiilor centrale şi a ministrului de interne, iar în cazul dosarelor de obiectiv, cu aprobarea şefilor de unităţi din raza de competenţă.

Dosar de urmărire informativă-individual şi de grup (DUI) – colecţie de documente ce cuprinde date şi materiale informative cu privire la persoane sau grupuri de persoane, rezultate în urma acţiunii de verificare şi supraveghere informativă.

Dosar de verificare (mapă de verificare) – corpus de documente ce conţine informaţii rezultate în urma acţiunii de verificare informativă a persoanelor cu atitudini ostile ideologiei de partid sau care prezentau un anumit pericol, pe o perioadă de şase luni, timp în care trebuiau confirmate suspiciunile iniţiale.

Dosar personal (dosar de reţea) – colecţie de documente întocmite de organele Securităţii cu privire la o persoană recrutată ca agent (informator, colaborator, gazdă/casă de întâlniri, persoană de sprijin, candidat), ce conţine: angajamentul persoanei recrutate, note sau rapoarte de investigaţii, notele de analiză ale ofiţerului de legătură privitoare la activitatea informatorului, note informative ale altor informatori date despre titularul dosarului etc. Dosarul personal este însoţit de mapa anexă în care se regăsesc reunite notele informative furnizate de informator.

Evidenţa operativă – activitate specifică organelor de Securitate şi Miliţie prin care se asigura concentrarea, ordonarea şi prelucrarea datelor sub formă de fişe sau fişiere informatizate privind baza de lucru (persoanele şi obiectivele urmărite).

Evidenţa specială a reţelei informative – centraliza fişele colaboratorilor, informatorilor, rezidenţilor, gazdelor/case de întâlniri aflate în legătura unităţilor de securitate, precum şi a celor cu care s-a încetat legătura sau a căror recrutare a eşuat. Evidenţa reţelei informative era organizată alfabetic şi pe unităţi / probleme.

Filaj – formă de urmărire secretă şi directă, realizată de cadrele specializate ale Serviciului „F”, având ca scop identificarea persoanelor, urmărirea deplasărilor, a adreselor frecventate şi legăturilor acestora, inclusiv fotografierea sau filmarea unor momente sau situaţii ce puteau prezenta relevanţă pentru Securitate.

Fond documentar – sector din arhiva fostei Securităţi ce cuprinde documente de interes istoric (problema partidelor istorice, mişcarea de rezistenţă, lagăre şi colonii de muncă, metode şi mijloace de lucru ale Securităţii, problema presei, culte-secte etc.).

Fond informativ (operativ) – sector al arhivei fostei Securităţi ce conţine dosarele privind acţiunile de urmărire, de verificare sau de supraveghere informativă a persoanelor aflate în atenţia Securităţii.

Fond reţea – sector al arhivei fostei Securităţi ce conţine dosarele personale ale informatorilor (dosare de reţea) Securităţii.

Gazdă/casă de întâlnire – calitatea unei persoane din reţeaua informativă care a acceptat să pună la dispoziţie, în mod secret, locuinţa sau o încăpere de la locul de muncă pentru a facilita întâlnirile ofiţerilor cu informatorii, precum şi pentru rezolvarea altor activităţi specifice organelor de Securitate.

Influenţare pozitivă metodă folosită de Securitate în cazul unor persoane cu manifestări ostile regimului comunist, pentru a le determina în mod direct (de către ofiţerul de securitate sau conducerea de partid) sau indirect (prin intermediul informatorilor, prietenilor, familiei, colegilor de muncă) să renunţe la atitudinile sau acţiunile lor. Acţiunea de influenţare pozitivă şi eficienţa ei erau consemnate în documente de tipul raportului de influenţare pozitivă sau note-raport, rapoarte de contactare, note informative etc.

Infiltrare – acţiunea de pătrundere legendată a unui ofiţer sau informator în anturajul unei persoane, într-un obiectiv sau mediu aflat în atenţia organelor de Securitate.

Informator – calitate a unei persoane din reţeaua informativă a Securităţii, recrutată cu rolul de a culege şi transmite informaţii sub formă de note informative redactate în scris sau expuse verbal ofiţerului de legătură sau rezidentului.

Informator necalificat – calitate a unei persoane din reţeaua informativă care primea rolul de a culege şi de a transmite ocazional informaţii, cu caracter general, „de primă sesizare” (de exemplu: identificarea persoanelor suspectate de „activitate duşmănoasă“, „clarificarea” stării de spirit şi a conduitei persoanei urmărite, identificarea şi transmiterea informaţiilor cu privire la evenimente deosebite din cadrul obiectivelor urmărite) fără a fi implicat în acţiunile de urmărire propriu-zise.

Informatori calificaţi – calitatea unei persoane din reţeaua informativă, recrutată din rândul „elementelor patriotice” sau care, prin „trecutul şi legăturile lor” aveau capacitatea de a pătrunde în mijlocul „elementelor subversive”, în „clandestinitatea duşmanului”, fiind implicaţi în acţiuni de supraveghere şi urmărire informativă.

Instrucţiune – indicaţie dată organelor din subordinea Securităţii ce conţine o serie de informaţii de natură să asigure desfăşurarea unor activităţi operative specifice.

Instructaj – Îndrumare, instruire sau pregătire dată unei persoane sau unui colectiv în vederea desfăşurării unei activităţi specifice organelor de Securitate.

Interceptare – modalitate de obţinere a informaţiilor prin exploatarea conţinutului corespondenţei, a transmisiunilor radio, prin ascultarea convorbirilor telefonice sau a dialogului nemediat dintre două sau mai multe persoane prin instalarea unor mijloace fixe de transmitere.

Legătură impersonală interacţiune conspirată, intermediată printr-un rezident sau utilizată în situaţia în care agenţii nu puteau fi contactaţi personal şi care se realiza printr-o mare varietate de modalităţi, ca de exemplu: containere speciale amplasate în locuri publice, corespondenţă prin „căsuţe poştale”, anunţuri codificate în presă, texte convenţionale sau cu scris invizibil, comunicări telefonice folosind limbaje codificate etc.

Legendă informativă – un scenariu prelucrat pentru a fi utilizat cu scopul de a asigura conspirarea şi secretizarea muncii de Securitate. În cazul informatorului, legenda informativă se defineşte ca o calitate, destinată să-i ascundă identitatea reală şi pe care acesta trebuia s-o asimileze în totalitate.

Mapă anexă (M.A.) – volum ataşat dosarului de reţea, ce conţine totalitatea notelor informative olografe şi a rapoartelor întocmite de ofiţerul de legătură pe baza informaţiilor furnizate de informator pe tot parcursul colaborării. Mapa anexă se distrugea după 5 ani de la încetarea legăturii cu informatorul.

Marşrutizare – metodă prin care un informator era redirijat într-un alt mediu sau pe lângă alt obiectiv (persoană), conform unui plan de măsuri, în care se găsea fixat noul itinerar şi sarcinile informatorului, altele decât cele pentru care a fost recrutat.

„Munca cu agentura” – activitate specifică Securităţii ce includea activităţile de recrutare, instruire, organizarea, dirijarea şi recompensarea reţelei informative, activităţi ce erau reglementate periodic prin instrucţiuni şi ordine emise de conducerea M.A.I./M.I., sub directa coordonare a Partidului Comunist.

Notă de analiză document întocmit în mod periodic de către ofiţerul de Securitate ce conţine o scurtă descriere a activităţii informatorului, a metodelor şi tehnicilor folosite în relaţia cu acesta.

Notă informativă document ce conţine informaţii furnizate de colaboratorii (informatori, rezidenţi, persoane de sprijin etc) despre persoane sau situaţii aflate în obiectivele de lucru ale Securităţii; documentul se regăseşte în dosarele întocmite de Securitate sub forma unui text olograf sau redactat de către ofiţerii de legătură pe baza comunicărilor verbale ale informatorului.

Nume conspirativ (nume de cod) – este numele acordat unui informator sau unei persoane urmărite, cu scopul de a i se ascunde identitatea sau unei acţiuni informative desfăşurată de organele de Securitate, pentru a nu fi deconspirată.

Ofiţer de legătură – ofiţerul care coordona activitatea informatorilor Securităţii, de la recrutare până la excluderea acestora din reţea.

Ordin – dispoziţie obligatorie scrisă, emisă de conducerea Securităţii sau a partidului pentru a fi executată întocmai de organele din subordine.

Percheziţie – cercetare realizată de organele de urmărire penală sau de procuror asupra unei persoane (bănuite de o infracţiune) sau în locuinţa acestuia, pentru găsirea şi ridicarea probelor materiale ale infracţiunii sau pentru descoperirea unor infractori.

Persoana de încredere – calitatea unei persoane din reţeaua informativă care sprijinea în mod voluntar şi secret organele de Securitate şi care, prin natura atribuţiunilor de serviciu şi prin contactul cu persoane, medii, locuri şi activităţi, dispunea de posibilităţi pentru a furniza ocazional informaţii sau a îndeplini alte sarcini de Securitate (de exemplu: acţiuni de influenţare şi dezinformare etc.).

Persoana de sprijin – categorie a reţelei informative, introdusă în anii ‘80, care îndeplinea sarcini de supraveghere informativă, culegere şi transmitere de informaţii „de primă sesizare”.

Plan de măsuri – document în care se găseau planificate acţiunile Securităţii privind urmărirea sau supravegherea unui obiectiv (persoană, grup de persoane, instituţie). Conţinutul acestui document făcea referire la etapele urmăririi sau supravegherii, metodele şi tehnicile folosite, sarcinile date informatorilor implicaţi în acţiune, ofiţerii desemnaţi pentru realizarea acesteia, termenele limită de finalizare a fiecărei etape.

Post acoperit – locul (locuinţă, birou etc.) de unde se efectua supravegherea persoanelor, clădirilor sau instituţiilor, în mod discret şi utilizând legende verosimile de acoperire. Aceste locuri erau dotate cu mijloace de tehnică operativă de înregistrare şi ascultare.

Post descoperit – locul (situat în spaţiul public) de unde cadrele specializate ale Securităţii efectuau supravegherea persoanelor sau instituţiilor, folosind, în scopuri de acoperire, deghizarea, identităţi sau status-roluri false (lucrători de drumuri, vânzători, paznici, recepţioneri, poştaşi etc).

Recrutare – proces complex, cu desfăşurare etapizată, prin care o persoană era introdusă în reţeaua informativă (agentură) şi înregistrată în evidenţele operative ale Securităţii.

Reţeaua informativă totalitatea agenţilor informatorilor, colaboratorilor, rezidenţilor etc. utilizaţi de Securitate şi Miliţie pentru culegerea şi transmiterea de informaţii referitoare la persoane sau probleme aflate în atenţia acestor instituţii.

Rezident (în activitatea de informaţii interne) – calitate a unei persoane din reţeaua informativă care, sub îndrumarea şi cu sprijinul ofiţerului de Securitate, menţinea legătura cu alte persoane din reţea, în condiţii de conspirativitate, în sensul preluării informaţiilor de la acestea şi predarea lor ofiţerului de legătură. Rezidenţii erau selecţionaţi din rândul rezerviştilor aparatului de Securitate, al informatorilor şi persoanelor de sprijin cu experienţă.

Supraveghere informativă (generală) S.I.G. – forma primară de urmărire informativă, desfăşurată pe o perioadă de maximum 30 de zile, ce consta în căutarea şi culegerea informaţiilor de „primă sesizare” despre persoane sau obiective (medii, instituţii etc.), aflate în atenţia Securităţii, informaţiile fiind valorificate ulterior prin luarea unor măsuri de prevenire, măsuri de verificare sau de urmărire, începerea urmăririi penale ş.a. Forma de evidenţă a supravegherii informative generale era dosarul de problemă sau de obiectiv.

Supraveghere informativă specială activitate ce asigura: „verificarea operativă a informaţiilor, completarea acestora, obţinerea probelor, prevenirea şi descoperirea infracţiunilor”. Formele de evidenţă ale supravegherii informative speciale erau dosarele de verificare şi de urmărire informativă.

Sursă (în cadrul serviciilor secrete) denumire generică pentru persoana (informator, delator, anchetat) sau pentru echipamente sau sisteme tehnice (ascultare radio, telefonică, documente, declaraţii sau scrisori etc.), prin intermediul cărora se culegeau şi se transmiteau informaţii utile organelor de Securitate.

Sursă informativă membru P.C.R. – calitate atribuită unui membru al P.M.R. / P.C.R., folosit de organele de securitate în aceleaşi condiţii cu celelalte categorii ale reţelei informative, cu menţiunea că acestora nu li se întocmeau dosare personale şi nici nu li se luau angajament semnat în momentul recrutării – colaborarea cu Securitatea fiind considerată o sarcină de partid.

Tehnică operativă totalitatea mijloacelor tehnice de urmărire şi supraveghere a unei persoane sau oricărui alt obiectiv vizat de Securitate, ce constă în folosirea mijloacelor de interceptare – radio, instalare microfoane, convorbirilor telefonice, video sau fotografie.

Urmărire informativă este o formă complexă de urmărire (superioară supravegherii şi verificării informative prin durată şi mijloacele folosite) a unei persoane sau grup de persoane cu manifestări ostile regimului, ce se concretiza în deschiderea dosarului de urmărire informativă (D.U.I.). Urmărirea informativă se desfăşura pe bază unui plan de măsuri în care se prevedeau următoarele aspecte: „prezentarea situaţiei operative în caz; obiectivele concrete de verificare şi prevenire; măsurile stabilite în acest scop, cu termene şi responsabilităţi; mijloacele şi metodele specifice ce se vor folosi; modalităţile de asigurare a secretului”.

Verificare informativă formă de urmărire informativă de procesare a informaţiilor culese despre o persoană sau obiectiv urmărit care nu au fost soluţionate pe durata a celor 30 de zile de supraveghere informativă; concretizarea acestei acţiuni constă în deschiderea mapei de verificare (pe o durată de aproximativ 6 luni), pe baza unor analize periodice „asupra stadiului în care se află clarificare informaţiilor”.

Advertisements

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Categories

%d bloggers like this: