Posted by: remembering7 | July 28, 2009

Sergiu Grossu


GrossuUn alt cronicar al contactului intre biserica si Securitate este Sergiu Grossu. “Calvarul Romaniei crestine”, “Pietre de aducere aminte”, “In asteptarea unui nou pamant”, “Apocalipsiada”, “Imi bate inima la Bug”, “Evanghelia Exilului”, “Aparand adevarul”, “Datoria amintirii: calendarul persecutiei religioase in tarile comuniste”, “In adancul abisului. Domnia urii sub comunism”, “Biserica persecutata. Cronica a doi romani la Paris”, “In slujba Bisericii Tacerii”, sunt doar cateva din titlurile publicate. Publica si poezie sub pseudonimul Simion Cubolta. Sotia sa, Nicole Valery-Grossu, publica si ea pe acelasi subiect printre altele “Hegemonia violentei. Comunism, totalitarism, ateism”, si “Binecuvântata fii, închisoare… O fosta detinuta politica din România vorbeste” (sursa pentru filmul cu acelasi nume. O lista bogata a publicatiilor lor se gaseste aici).

Sergiu Grossu a cunoscut procesul tipic de racolare din partea Securitatii, dupa iesirea din inchisoare, in incercarea de a fi infiltrat ca informator printre cei din “Oastea Domnului”. Pleaca insa din Romania si se stabileste in Franta, unde publica o revista lunara, Catacombes, ce relata cu minutiozitate persecutia continua asupra “Bisericilor tacerii” din Romania. Colaboreaza la emisiunile “Lumea Crestina” de la Europa Libera, si la Radio Transeuropa Lisabona si Televiziunea franceza. In 1997 se intoarce definitiv in Romania, unde va inceta din viata la 25 Iulie 2009. Un interviu luat de Ion Zubascu in Martie 2006 ofera cateva detalii din viata lui Sergiu Grossu.

Procesulcomunismului.com ii descrie astfel pe sotii Grossu, in cuvintele lui Alex. Ştefănescu: “Sergiu Grossu şi Nicoleta-Valeria Grossu, un cuplu intrat în mitologia luptei anticomuniste. Amândoi creştini fervenţi si patrioţi înflăcăraţi, au făcut ani grei de temniţă, în Romînia comunistă, pentru convingerile lor. Stabiliţi în Franţa în 1969, au continuat cu o energie exemplară să lupte pentru cauza creştină, editând revista Catacombes, colaborând la numeroase alte periodice, publicând cărţi. După moartea soţiei sale, autoarea emoţionantului volum de memorii Binecuvântată fii, închisoare!, Sergiu Grossu consideră o datorie de onoare să meargă mai departe, ca şi cum ea i-ar fi încă alături, pe calea urmată de amîndoi încă din tinereţe. Comunismul rezidual, comunismul care încearcă să se reconstituie sub alte forme, ca şi cel mai odios aliat al comunismului, amnezia colectivă, au în el şi în prezent un adversar de temut.”

Advertisements

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Categories

%d bloggers like this: