Posted by: remembering7 | November 11, 2009

Dan Berindei


Dan%20BerindeiberindeiEvz.ro relateaza ca istoricul Dan Berindei, vicepreşedinte al Academiei Române, a primit recent o adeverinţă din partea CNSAS care arată că a fost recrutat de Securitate sub numele conspirativ „Băleanu” si a semnat un angajament sub constrângere in 1962. Rolul sau era nu doar de cercetător ci si de a asigura “supravegherea informativă a Institutului de Istorie” al Academiei Române. Ca rezultat, timp de 11 ani da câteva zeci de note informative despre colegii săi.

Partea interesanta insa urmeaza de aici inainte. După ce fiul său, Mihnea Berindei, a fugit în Franţa în 1970, Dan Berindei a avut sarcina sa-si spioneze fiul, care era una dintre cele mai sonore voci ale exilului românesc si care trebuia adusa la tacere. I se da voie sa calatoreasca in Occident. Din fericire, după câteva întâlniri fiul a realizat care e misiunea tatălui, dar din pacate a intrerupt orice relaţie cu el. La Paris, Mihnea devine vicepreşedinte al Ligii pentru Apărarea Drepturilor Omului.

Dan Berindei işi justifică misiunile uluitor: „A fost o disensiune pe care am dorit-o, în sensul că am preferat să nu am cu el nicio relaţie. Informaţiile date despre el erau fără sare şi piper, iar Mihnea era o problemă arzătoare pentru Securitate. Ei voiau mai mult. Din pricina asta nu am vrut să fiu băgat în această poveste.”

S-au reintalnit in Septembrie 2009 la inmormantarea Ioanei Berindei, soţia academicianului informator şi mama „obiectivului” Mihnea. Nu si-au vorbit, desi este singura oară când tatăl şi fiul se intalnesc după 1990. Dan Berindei considera insa ca are o relaţie normală cu fiul său.

Din documentele de la CNSAS reiese ca Dan Berindei a reluat activitatea cu Securitatea în 1985, unde apar documente intr-un dosar pe numele sau la SIE. Cele 47 de note informative ii vizeaza pe unii din colegii săi de la Institutul de Istorie, cât şi pe alti români din exil sau din personalul diplomatic.

In dosar apar note despre istoricul şi filologul Petre Panaitescu, despre Vasile Liveanu, coleg de institut si cercetător la Institutul de Istorie a Partidului, dar si despre Mihai Sturdza, strănepot al domnitorului Moldovei cu acelaşi nume, istoric plecat din ţară în 1963, care a fost interpretul oficial de limbă română al preşedintilor francezi Charles de Gaulle şi Valery Giscard d’Estaing.

Dan Berindei spune ca notele informative „erau scrise de mine şi semnate cu pseudonimul ales de ei”, dar le consideră benigne şi necesare. „Nu eram colaborator, eram un pion nenorocit. Am fost pur şi simplu răpit. Sub un pretext oarecare, am fost chemat la Ministerul Instrucţiunii Publice. Acolo mi s-a deschis o uşă, apoi am fost băgat într-o maşină şi dus la Prefectură de Poliţie şi ţinut în anchetă 7-8 ore. Nu am fost însă bătut.”

Ceea ce l-a făcut pe Dan Berindei să semneze angajamentul a fost teama de a fi exclus din Institut pentru ca socrul sau, Ioan Hudiţă, fost ministru ţărănist al agriculturii, fusese rearestat în toamna lui 1961, pentru a doua oară pe motive politice, si teama de a rămâne la munca de jos. „Argumentul prim a fost acela că nu voiam s-o iau de la capăt. În cei trei ani în care am fost dat afară din institut lucrasem în producţie, la Mecanică Nouă.”

Advertisements

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Categories

%d bloggers like this: