Posted by: remembering7 | December 3, 2009

Proiect pentru un Centru de Cercetare şi Documentare „Europa Liberă” la Bucureşti


România vrea o copie a arhivei postului Europa Liberă

Florentina Ciuverca
evz.ro, Joi, 03 Decembrie 2009

Un grup de foşti redactori ai radioului care a exasperat regimul lui Ceauşescu vor să aducă în ţară arhiva digitalizată a emisiunilor, prin campania „Europa Liberă, aici”.

Emisiunile care au făcut istorie în anii dictaturii şi au schimbat, de la distanţă, destinele celor rămaşi în ţară, ar putea fi ascultate din nou în România.

Pe 1 decembrie, un grup de foşti redactori şi colaboratori ai Europei Libere au pornit campania de strângere de fonduri „Europa Liberă, aici”, pentru a putea digitaliza şi aduce în ţară o copie a arhivei emisiunilor redacţiei în limba română.

Printre iniţiatorii campaniei se numără Liviu Tofan, Mircea Carp, Nestor Rateş, Gelu Ionescu, N. C. Munteanu, Emil Hurezeanu şi Ioana Măgură Bernard.

Peste 3.500 de benzi de magnetofon

În acest moment, înregistrările sunt depozitate la Institutul Hoover al Universităţii din Stanford, California.

„Mulţi dintre noi am păstrat emisiuni anume, dar aici e vorba de un volum imens de texte şi materiale audio care trebuie digitalizat şi transferat în România. De la Hoover Institution ar urma să fie aduse 600.000 de texte ale emisiunilor – pentru că erau înregistrate, textele erau pregătite în avans – şi circa 3.500-4.000 de benzi de magnetofon”, explică Liviu Tofan, directorul In stitutului Român de Istorie Recentă (IRIR) şi fost redactor al Europei Libere.

La Institutul Hoover se află, de altfel, una dintre cele mai mari arhive audio din lume, circa 80.000 dintre înregistrări fiind emisiuni ale redacţiilor ţărilor de dincolo de Cortina de Fier.

Digitalizarea costă 300.000 de euro

Doar procesarea materialelor audio ar costa în jur de 300.000 de euro.

„Digitalizarea nu e o tehnică foarte specială, s-ar putea face parţial în România, parţial în SUA sau în unele ţări din Europa şi ar dura cel mult un an de zile”, spune directorul IRIR.

Alţi 100.000 de euro ar fi necesari pentru a pune la punct un Centru de Cercetare şi Documentare „Europa Liberă” la Bucureşti. „Ar fi suma minimă pentru a dota tehnic centrul, pentru a alcătui o mică echipă şi a menţine centrul în funcţiune un an de zile”, adaugă Liviu Tofan.

Pe lângă Centrul de cercetare şi documentare, iniţiatorii campaniei au în plan şi o şcoală de radio, care să funcţioneze după principiile şi la standardul profesional al Europei Libere.

Speranţa stă în donaţii

Din partea statului nu s-a ivit până acum decât un sprijin infim pentru campanie, de circa 4.500 de euro. Restul banilor sunt aşteptaţi din donaţii.

„Am încercat să evităm orice tangenţe cu lumea politică în această perioadă, că să nu se işte interpretări greşite, plus că nici nu ştiam cu cine să discutăm în săptămânile astea la guvern. Dar am vorbit cu cei de la Ministerul Culturii, care s-au a rătat interesaţi şi ne susţin cam pania cu 20.000 de lei”, spune Liviu Tofan.

Postul de radio înfiinţat de Departamentul de Stat american în anii de după cel de-al Doilea Război Mondial şi finanţat, până în 1971, de CIA, apoi de Congresul Statelor Unite, a emis în limba română din 1950 până în august 2008, când secţia de la München s-a închis.

Proiectul se vrea şi un omagiu adus celor care şi-au riscat vieţile la pupitrul radioului în cei 40 de ani de dictatură, precum Monica Lovinescu, Virgil Ierunca, Noël Bernard, Cornel Chiriac şi Vlad Georgescu.

RECUPERARE

Înregistrări pierdute

Grosul emisiunilor pe care le deţine Institutul Hoover este din perioada 1974-1994.

„Multe dintre înregistrări s-au pierdut şi sunt puţine şanse să fie recuperate. E posibil însă ca unele să se mai afle la foştii redactori şi colaboratori”, susţine Liviu Tofan.

Patrick Banush, fiul regretatului disident şi redactor al Europei Libere Max Bănuş, are în colecţia personală câteva înregistrări.

„Accesul la arhivă în Statele Unite e greoi, institutul american doar le listează on-line, nu poţi să le şi citeşti sau asculţi. Arhiva din SUA e un lucru mort, nu prea foloseşte unuia interesat, decât dacă ar bate drumul până acolo. Înregistrările pe care le am eu sunt cam haotice, fără nicio ordine. Sunt doar acelea care i-au rămas lui Max. Pe unele le-a împrumutat şi nu le-a mai primit înapoi… Dar în principiu, da, le pot da pentru a completa arhiva. Deşi nu cred că e nevoie de ele, pentru că probabil există sute de alte copii ale acestora”, declară Banush.

Advertisements

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Categories

%d bloggers like this: