Posted by: remembering7 | April 12, 2010

Raspuns posesorului dosarului “Basarab” – 1


Stimate domnule Buciuman,

Mi-as fi dorit sa nu fiu vreodata nevoit sa scriu acest raspuns. Mi-as fi dorit ca realitatile triste privind trecutul, devoalate pe blogul dumneavoastra, sa nu fi fost adevarate. Inca imi doresc ca legatura intre (Basarab) cazul “Z” si dumneavoastra sa nu fie reala. Am avut o relatie amicala, colegiala, si mi-ati fost unul din profesorii pe care i-am apreciat si respectat. Eu voi continua sa am aceeasi atitudine, fie ca ati fost informator fie ca nu, chiar daca uneori ma vad nevoit sa raspund destul de direct atunci cand depasiti anumite limite si faceti afirmatii neadevarate. Pe acestea le voi pune pe seama neplacerii de a va afla intr-o postura ingrata.

Intrucat in ultima perioada activitatea dumneavoastra de insinuare si amenintare s-a accentuat, am decis sa clarific cateva aspecte care se pare ca v-au scapat. Voi incepe cu primul: nu eu sunt cel care a facut legatura intre “Basarab” si Ion Buciuman. Ati afirmat de mai multe ori lucrul acesta, ceea ce este un fals. Ca dovada, oricine poate revedea postarile din cazul Z pe acest blog si poate constata ca numele real nu apare nicaieri. Am stiut din momentul studierii dosarului cine este persoana vizata, dar am considerat mai utila pentru cercetare informatia complexa din dosar si mai putin persoana. Detasarea emotionala este obligatorie intr-un domeniu atat de sensibil precum dosarele referitoare la colaborarea cu Securitatea.

In al doilea rand, ati incercat in permanenta sa va victimizati spunand ca nu ati stiut de existenta dosarului, si ca altii va doresc raul deconspirandu-va. Posibil sa fie adevarat in relatiile dumneavoastra cu altii, nu insa cu mine. Nu am dorinta sa deconspir pe cineva, nu este scopul meu acesta. Cercetarea academica poate insa sa scoata la iveala aspecte dureroase sau neconvenabile. Imi asum riscul acesta.

Nu inteleg nici pana astazi de ce nu ati solicitat sa va vedeti dosarul intrucat accesul la dosarul personal a fost posibil cu cativa ani inainte de “fatidicul” 2009. Afirmatia ca nu ati dorit sa vedeti notele informative ale colegilor dumneavoastra in propriul dosar va acuza mai mult decat sa va scuze: acceptati implicit ca ati stiut ca aveti dosar. Iar declaratiile ulterioare ca ii stiati pe alti colegi care “turnau” la Securitate inseamna ca nu ati fi avut un soc la vederea notelor informative, nu era o noutate. In plus, ati declarat ca stiati de surpriza avuta de cel putin un alt coleg din echipa de la Conferinta care a descoperit ca are un dosar de retea fara sa fi stiut inainte, si erati la curent cu incercarile lui de a-si demonstra nevinovatia prin expertiza grafologica. Imi este greu sa inteleg cum nu ati avut macar curiozitatea de a va vedea dosarul, mai ales cand ati recunoscut ca ati dat cel putin o declaratie la intoarcerea din strainatate, declaratie care se afla in dosar, si pentru care, descoperit fiind, ulterior v-ati cerut scuze.

M-ati acuzat ca nu v-am contactat dupa ce am aflat de existenta dosarului. Este adevarat, dupa cum la fel de adevarat este ca nu am contactat pe nici unul din cei ale caror dosare le-am cercetat. Criteriile de cercetare implica studiul unor documente, corelarea lor, si abia in final confruntarea cu persoana careia ii apartin, daca este cazul. Nu am parcurs inca tot procesul, iar in cazurile confuze si complexe vor trece ani pana cand se va ajunge la stadiul respectiv. In plus, am vazut reactia unor alte persoane care au dosar de retea si care au devenit publice, si nu sunt dispus sa abandonez cercetarea de dragul unor dispute si confruntari sterile si inamicale. Amenintarea cu contactarea coordonatorului lucrarii mele de doctorat nu ma afecteaza, la fel cum nu ma intimideaza amenintarile “legale”; dar acest gen de raspuns imi spune destul de mult despre caile prin care doriti “rezolvarea” situatiei. Rezultatele cercetarii sunt publice si nu contin nici o referire la numele dumneavoastra. Ele au fost prezentate pe blog la momentul respectiv si constau in articole publicate, prezentari in cadrul simpozioanelor de cercetare, postere, precum si in prezentul blog.
(va urma)

Advertisements

Responses

  1. Relatia mea cu Dl Buciuman a fost doar de la distanta amvon-audienta si cate un ocazional “ce mai faceti?” Desi unele dintre cunostintele mele au fost chiar pastorite de d-lui, trebuie sa marturisesc ca doar din citirea acestui caz (Z) nu am putut identifica persoana. Nu stiam de plecarile in strainatate si alte amanunte, asa ca nu am putut conecta informatiile. Singurul punct de referinta era Conferinta Bacau. Si de aici, trebuia sa elimin, unul cate unul, pe angajatii ei, ca doar sa-mi dau cu presupusul. Deci nimic concret si definitiv. Doar banuieli, iar mie nu-mi place sa banuiesc pe altii. Deci daca d-lui nu se autodeconspira, din lectura postata pe Re-memebering nu as fi stiut cine este persoana vizata din Cazul Z. De fapt, asa cum scrie si Re-membering, pentru scopul acestei cercetari nu este importanta persoana, ci doar modul de operare, conectiunile etc. Se stia prea bine ca nu te puteai increde in nimeni, pe timpul comunismului, fiindca nu stiai cine te poate turna. Deci, pentru mine nu este nici o surpriza ca unul sau altul dintre pastori au colaborat. Au fost si multi dintre membri care au colaborat. Pe unii ii miroseai de la distanta, pe altii, nu.

  2. Care este logica acuzarii altora daca te-ai autodeconspirat? Iar daca sustii ca nu esti cine te arata dosarul ca esti, de ce il aperi pe “Basarab” cu atata furie? Incerc sa inteleg.


Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Categories

%d bloggers like this: