Posted by: remembering7 | April 22, 2010

Raspuns posesorului dosarului “Basarab” – 6


Sunt realmente uimit cat de apreciativ ni l-a prezentat posesorul dosarului “Basarab” pe “Unchiul”. Nu stiu daca acesta era numele de cod, dar e sugestiv din start.

In „securist” (3 sept 2009) citim: “Unul dintre oamenii grei din dosarul meu mi-a dat dovezi de omenie, adică s-a purtat cu noblețe, fără să-mi ceară colaboarea sau note informative. Fiți siguri că nu era ofițerul care scrie că m-a întâlnit de atâtea ori și a primit de la mine atâtea informații, că nu mai știu de unde le scotea. Ca să nu mă înțelegeți greșit, nu mi-a cerut și nu i-am oferit nici o informație pe care să o fi folosit îngerul meu păzitor din dosar. Și atunci, cine este securistul? Aceasta este întrebarea. . . .”

Chiar asa, buna intrebare. Deci era un tip nobil, uman, nici macar nu a cerut colaborarea. Si-o fi luat-o singur? Aici nu avem un raspuns clar. Dar stim ca i-au fost oferite alte “atentii”. De fapt, “unchiul” era chiar foarte “interesat” sa ajute. Oare de ce? Si din ce provenea acest interes, o motivatie crestineasca? Dar sa-l lasam pe posesorul dosarului “Basarab” sa ne povesteasca. “In „un-doi-trei, si…” (10 sept 2009) ne relateaza: “Probabil că aceste diferențe majore dintre RDG și Franța îi dădeau ceva dureri de cap unchiului care era doritor să-mi dea o mână de ajutor. . . .” Tare doritor. Oare ce ii lipsea?

Iata ce citim in alta postare:

In „tardiv” (14 sept 2009): “M-am simțit destul de stânjenit că am fost nerecunoscător și neatent cu unchiul. Așa că i-am cerut prietenului telefonul unchiului și mi-am cerut mii de scuze pentru neglijență și întârziere. Omul m-a ascultat cu răbdare și mi-a spus că nu aveam nici o obligație și că se bucură că a putut face ceva pentru mine. În societatea selectă a bisericii din Bacău omul era recunoscut ca un binefăcător care a ajutat pe mulți, pe unii în situații foarte complicate. . . . Cu acea ocazie omul știa că voi pleca la București. S-a uitat la mine cu un surâs în colțul buzelor, mi-a făcut un semn cu ochiul și m-a întrebat dacă nu doream să primesc un nume conspirativ și să colaborez cu colegii lor de la București. În clipa aceea am sărit ca ars, deși aveam simțământul că era mai mult o glumă. Am spus simplu că este un domeniu care nu mă interesează, la care el mi-a spus că m-a întrebat în glumă, că și așa șandramaua se va dărâma curând. Se referea la situația internațională care începuse să fie instabilă. Mi-a spus că și el va ieși curâd la pensie și gata. Acum când îmi rememorez aceste lucruri, m-am uitat atent la documentul din dosarul meu prin care eram recomandat ca sursă și nu ca informator, către securitatea din capitală. Documentul poartă data de 21 dec. 1989!!!.”

Nerecunoscator si neatent, carevasazica. Pai asta nu e de bine. Mai ales cu un “unchi” asa de generos, demn, si uman. Retinem ca mai “ajutase” si pe altii, si nu pe oricine, ci pe cei din societatea “selecta” a bisericii. Adica ar trebui sa mai gasim dosare si pe la altii prin ograda bisericii din Bacau. Tot ca raspuns la “generozitate”.

Si mai interesant este dialogul purtat, mai ales “confesiunile” viitorului proaspat pensionar (sau trecut in rezerva, parca aceasta este terminologia in domeniu), ca se va darama sandramaua. Pai daca si asa urma sa se darame “sandramaua” iar el sa se retraga la pensie, de ce l-ar mai fi invitat “unchiul” pe deja “Basarabul” sa colaboreze? Din vreun reflex recrutator, sau ca sa legalizeze o relatie? Se mai gaseste ata alba prin Romania?

Advertisements

Responses

  1. ce-ar fi sa redactam o scrisoare deschisa semnata un grup important de intelectulai din toata tara si mai ales de persoane din biserica care au avut de suferit din cauza lasitatii unor pastori sau a unor membrii din conducere, in care sa mentionam ca dorim rezolvarea prompta, dar transparenta si demna, prin lustratie si pierdere a oricarui privilegiu a celor in cauza, a problemei colaborationismului? cei care au colaborat pentru a se razbuna sau pentru a-si atrage unele beneficii materiale sau profesionale cred ca nu trebuie sa mai fie in functii si pe statele de plata ale bisericii in nici un fel. eu as fi gata sa semnez o astfel de scrisoare pentru ca sunt convins ca biserica inseamna fiecare membru al ei si nu numai un grup de privilegiati de la conducere. ar fi un semnal pentru conducere ca deciziile nu mai pot sfida niste principii, crestine de altfel, dupa care trebuie sa ne calauzim ca indivd si biserica. ce parere aveti? cred ca amanand punerea unui diagnostic si aplicarea unui remediu, se amana de fapt vindecarea.

  2. Ai dreptate in principiu. Problema este ca nu cunoastem inca fenomenul in toata amploarea lui. Inainte de luarea unei decizii de “lustratie” trebuie sa ai dovezi clare, punctuale, sustinute. Ori, tocmai aici este slabiciunea: nu sunt semne ca se doreste o cunoastere aprofundata a unui fenomen care nu mai poate fi negat. E nevoie de clarificari, de eliminarea pistelor false, pentru a evita acuzarea nefondata, bazata doar pe zvonuri sau “stim noi”. O scrisoare deschisa ar putea solicita exact cercetarea serioasa si onesta, chiar daca dureroasa, a documentelor existente pentru a intelege mai bine ce s-a intamplat atunci. “Lustratia” este elementul care ii sperie chiar si pe cei care nu au fost implicati dar care se tem de un cutremur in biserica. E nevoie mai intai de criterii clare pe baza carora sa se ajunga la concluziile dificile.

  3. da, aveti dreptate. apreciez pozitia echilibrata pe care o manifestati in general, chiar daca mesajul meu pare mai radical. nu ar fi rea o initiativa in sensul solicitarii “cercetarii serioase si oneste”, as sprijini-o cu draga inima. ca sa aiba forta, cred ca ar trebui sustinuta de mai multi si mai cu greutate. din pacate eu nu am asa de multe contacte si nici atata greutate..

  4. Consider că un element demn de luat în considerare și explorat, al fenomenlui colaboraționism, este efectul pe care l-a avut acesta în bisericile noastre în perioada aceea. Mă refer la persecuția membrilor și pastorilor credinciosi și fideli lui Dumnezeu. Apoi la cum a transformat, sau influențat ideologic și comportamental. În acest cîmp există foarte mulți martori care ar depune marturie, cu evenimente și întîmplări, lămurind astfel adevărul. Eu aș putea propune unor persoane, afectate de acea perioadă să povestească prin ce au trecut dacă acest lucru este binevenit.

  5. Este binevenita initiativa pentru ca dialogul, chiar si pe teme dureroase ca aceasta, este necesar.

  6. as avea o mica intrebare in legatura accesul la arhivele securitatii, la care nu ma gandisem inainte. cat la suta puteti fi sigur ca ‘cerberii’ CNSASului ofera spre studiere integralitatea dosarelor si informatiilor? ultimul caz pus pe masa presei recent, cel al criticului si istoricului literar adrian marino (un om exceptional si victima a sistemului), arata ca informatiile sunt tendentioase, scoase din context si judecate fara nici un criteriu de obiectivitate. cat se poate avea deci incredere intr-un CNSAS care se pare tot mai mult ca face jocurile politice ale unor interesati cu putere din conducerea statului?
    cred ca o cercetare serioasa a informatiilor din dosare trebuiesc neaparat confruntate cu marturiile celor care au avut de suferit de pe urma turnatorilor. o munca imensa si de durata.

    sunt cu totul de pincipiul ca ceva trebuie facut in legatura cu transparenta conducerii biserici, nu numai in legatura cu situatiile de colaborationism din trecut, ci cu atatea cazuri in care observam ca se apara de dragul imaginii indirect agresorul si se prejudiciaza astfel victimele (vezi cazul feresteanu si altele care incep sa iasa incet-incet la lumina). demersul invataturii hristice este tocmai invers: neprihanirea nu-i niciodata de fatada, iar paharul se spala in primul rand pe dinauntru. fariseii sunt numiti farisei, iar victimele sunt luate cu grija si vindecate.

    cred, de asemenea ca dintr-un demers onest, bine directionat si transparent de rezolvare a erorilor trecutului, biserica ar avea decat de castigat pe termen lung, iar castigurile la capitolul incredere din partea membrilor (cei informati, cu coloana vertebrala si influenta in biserica si societate) in corpul pastoral si conducere ar fi enorme. dar in primul rand s-ar face binele si dreptatea care trebuiesc facute daca vrem sa avem pretentia ca reprezentam caracterul lui Dumnezeu pe acest pamant. daca nu, ceea ce predicam sunt doar vorbe-n vant, iar chemarea pe care o trambitam doar ceva de care nu suntem demni.

  7. iodo77, personal nu cred ca CNSAS-ul este vinovatul pentru lipsa unor documente sau informatii. Sa nu uitam ca sunt arhivele Securitatii, preluate ulterior de SRI care nici acum nu a predat intreaga arhiva CNSAS-ului sub motiv de “siguranta nationala”. La CNSAS, in afara de obisnuita birocratie, nu pot spune ca am observat ascunderea dosarelor sau a documentelor. In ce priveste cazul Marino, voi scrie cate ceva saptamana aceasta. Nu am vazut dosarul lui, dar din informatiile aparute in presa situatia este aproape identica cu a altora, exista deja un tipar dupa care se lucra. Stiu ca pare incredibil, dar daca am avea toate dosarele si documentele am avea mult mai multe socuri de acest gen. Marturia personala in astfel de situatii este necesara dar nu absoluta. Ca exemplificare, cati din biserica adventista au recunoscut ca au colaborat? Fenomenul nu poate fi negat. Este recunoscut partial chiar de catre cei ce au turnat, bineinteles ei acuzand pe altii. Natura umana afectata de pacat reactioneaza prin negare chiar in fata unor evidente. Faptul ca cineva neaga colaborarea nu inseamna ca declaratia respectivului reprezinta si realitatea. Dar sunt si cazuri in care Securitatea a creat dosare de retea unor persoane care au refuzat politicos sa dea informatii. Am contactat astfel de persoane si mi-au confirmat ceea ce presupuneam. Probabil Securitatea, pe langa o anumita norma ceruta ofiterilor, pregatea terenul pentru viitor. Sunt insa si dosare groase, uneori cu mai multe volume, in care evenimentele descrise corespund realitatii traite de noi. Martorii timpului isi au si ei cuvantul lor. Situatia este mult mai complexa decat o imagine alb sau negru, si de aceea e nevoie de timp si intelepciune. Cazul de fata, “Basarab”, este departe de a fi rezolvat doar prin declaratiile posesorului. Dimpotriva, detaliile suplimentare pe care le-a furnizat ii contrazic sustinerea de nevinovatie, chiar daca documentele nu ar fi scrise de impricinat. Dosarul de la CNSAS devine prea putin important fata de declaratiile persoanei vizate coroborate cu realitatile vremii respective. Dar despre asta se va mai discuta. In ce priveste transparenta conducerii bisericii, sau despre cazul Feresteanu, cred ca nu este locul aici. Dar trebuie discutat.

  8. cred ca am facut o confuzie pe care raspunsul dvs a clarificat-o. credeam ca CNSASul nu ofera toate informatiile, dar se pare ca de vina este SIE. problema de fond este aceeasi insa. daca nu este asigurat accesul la toate dosarele, cum am fi siguri de niste concluzii definitive?

    in ceea ce priveste marturiile, ma refeream nu la ce zic suspectii, ci victimele lor, tocmai pentru a avea un tablou intregit de realitatea din spatele dosarelor.

    astept cu nerabdare viziunea dvs despre cazul Marino.

  9. interesul conducerii bisericii din romania pentru intelegerea trecutului comunist face parte, parerea mea, dintr-o atitudine mai cuprinzatoare. de fapt cam orice chestiune sensibila si care nu face onoare imaginii ei este tratata de maniera ‘la politique de l’etruche’. daca s-ar renunta la metoda asta de a rezolva problemele, am putea spera la mai multa lumina inclusiv in chestiunea colaborationismului. daca nu, nu.


Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Categories

%d bloggers like this: