Posted by: remembering7 | November 8, 2010

“Bunatatea” imputernicitului


Fac un exercitiu. O comparatie banala. Intre doua perceptii: Ion Buciuman si Vasilica Croitor.

In 30 August 2009, Ion Buciuman scria sub titlul “Timpane si jocuri”:
“Ceea ce vreau să descriu aici nu este o procesiune orientală din vremurile biblice. Episodul face parte din felul meu de a fi. Sanguinul majoritar din mine iubește jocul și riscurile. Am depășit momente grele și penibile asimilându-la ca jocuri. Tocmai preluasem bisericile din Valea Jiului în vara lui 1981. Era la 4 ani după marile mișcări muncitorești, iar zona era suprapopulată cu băieți cu privirea albastră, trași la indigo. Rutina pastorală îmi cerea să-l contactez pe inspectorul de la culte care avea biroul la Deva. Am aruncat la întâmplare o vorbă despre poezie și spre surprinderea mea omul s-a prins într-o discuție care nu se mai termina. Era poet și avea un prieten la teatru de revistă din Petroșani pe care m-a îndemnat să-l caut neapărat. În încheiere mi-a dat numărul de telefon și urma să mai vorbim oride câte ori aveam ceva important să ne spunem. Dar în timp ce vorbea mi-a făcut trei semne pe care le-am luat ca pe o invitație la joc, un joc imens și provocator. Primul semn a fost degetul arătător ridicat în semn de atenție, al doilea semn erau două degete de la mâna dreaptă pe umărul stâng, iar al treielea, mâna făcută pâlnie dusă la ureche și capul aplecat în semn de asculare. Am căscat ochii, am prins mesajul și am înclinat ușor din cap asigurându-l că am înțeles. Mesajul era simplu și clar: când vorbeam la telefon trebuia să fim conștienți că șefii lui ascultă. Probabil că omul știa că în timp ce vorbeam acolo în birou, chiar discuția noastră era ascultată și înregistrată. Acum îmi dau seama că inspectorul însuși putea fi și ofițer de securitate. Pe atunci nu luam în calcul un asemenea risc. Luni dimineața suna aproape regulat. Era interesat de întâlnirea de tineret de duminca care tocmai trecuse. Părea informat cu toate detaliile, sau cel puțin așa lăsa a se înțelege. Conform jocului vorbeam generalități care să nu-i creeze obligația de a interveni. Mai vorbeam câte ceva despre poezie, apoi spunea de fiecare dată că în săptămâna aceea venea să mă vadă. Trei ani și jumătate cât am locuit și am lucrat la Petroșani, inspectorul nu a venit niciodată, deși promitea de fiecare dată. Mai mult ca sigur că timpanele de serviciu ne ascultau convorbirile și intrau în jocul nostru, sau poate că noi ne aflam deja în jocurile lor. Aș fi fost curios să descopăr documente pe această temă în dosarul meu de la CNSAS, dar intervalul de timp este trecut sub tăcere. Nimic, nimic, nimic în afară de timpane și jocuri.”

Vasilica Croitor descrie profilul “imputernicitului” de la Departamentul Cultelor in cartea Rascumpararea Memoriei. Rolul acestuia: reeducarea si indrumarea liderului bisericesc. Ceea ce liderul bisericesc nu stia sau adesea uita era faptul ca imputernicitul si securistul erau “adesea . . . unul si acelasi personaj, care activa in ambele aparate de Stat, atat ca ‘sprijinitor al activitatii cultelor’, cat si ca ‘sabie ascutita a revolutiei proletare’. . . . Pregatirea acestor agenti folositi de sistem pentru suprimarea Bisericii presupunea o ura totala fata de Biserica si o excelenta cunoastere a problemelor bisericesti. . . . Imputernicitii, precum si acei membri ai Securitatii care aveau in sarcina supravegherea cultelor, participau la instructiuni minutioase despre doctrina, practicile, personalitatile Bisericii, asperitatile dintre lideri, relatiile externe, etc. . . . Pregatirea temeinica a agentilor comunisti ii ajuta sa mai citeze si cate un verset din Scriptura la conferintele de orientare, sa dea impresia ca apreciaza foarte mult Biserica, pentru ca apoi sa batjocoreasca in rapoartele lor naivitatea credinciosilor. . . . Unii credinciosi, dupa sedintele de orientare, dupa ce auzeau cat de mult insista imputernicitul pentru a grabi aprobarile solicitate de biserici, sau dupa ce ii auzeau discursurile, aproape ca se intrebau daca imputernicitul nu o fi vreun credincios secret. . . . Din postura de reprezentant al Statului totalitar, ajutat de informatiile de care dispunea ca agent al Securitatii si instruit sa para la nevoie un ‘prieten’ al cultelor, imputernicitul va fi personajul principal pe care il va avea de infruntat Biserica in zbaterea ei pentru supravietuire” (pp. 41-43). Interesanta este si remarca pastorului baptist Petre Dugulescu, citat de Vasilica Croitor intr-o nota de subsol, despre colonelul de Securitate Zapodean, “cel care a coordonat multe actiuni ale Securitatii impotriva neoprotestantilor: ‘Simteam ca in mod tacit imi poarta simpatie si ca incearca sa ma ajute (…), incearca sa ii convinga pe superiorii sai ca pastorii evanghelici nu sunt periculosi, ca ei isi iubesc tara’. . . . In realitate, totul facea parte din jocul abil de inducere in eroare si de slabire a vigilentei liderilor care intrau in vizor pentru recrutare”. Printre responsabilitatile imputernicitului cultelor se numarau si “supravegherea actiunilor de educare a copiilor si tinerilor,” precum si “avizarea asupra plecarii in strainatate, cu pasaport turistic, a persoanelor de cult.” “Prezentat cultelor drept cel imputernicit sa ajute Bisericile in comunicarea cu Statul, acesta nu era, in realitate, decat o prelungire a Politiei politice, un agent acoperit care vana orice neajunsuri si cauta sa le exploateze in detrimentul Bisericii. Investit cu atributii multiple, dupa cum sugera numele sau, imputernicitul exercita din plin o putere malefica asupra vietii bisericesti . . . O prevedere speciala intre indatoririle imputernicitilor face trimitere la obligatia pastorilor de a raporta modul in care s-au desfasurat slujbele de duminica si ii cerea imputernicitului sa fie disponibil: In fiecare luni, inspectorul are obligatia sa se afle la sediu pentru primirea de audiente, intocmirea unor lucrari si comunicari telefonice cu departamentul. In cadrul acestor intalniri, inspectorii Departamentului Cultelor isi foloseau tot arsenalul de care dispuneau pentru a-i ‘influenta pozitiv’ pe pastori” (p. 45-46).

Advertisements

Responses

  1. Un nume alternativ pentru aceasta postare ar putea fi: “Bunatatea” intunericitului


Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Categories

%d bloggers like this: