Posted by: remembering7 | February 28, 2011

Pentru Adventisti, armata insemna puscarie


“Cele mai multe arestări şi condamnări din cadrul cultelor neoprotestante se întâlnesc la adventiştii de ziua a şaptea şi provin în special din rândul tinerilor militari care refuzau să participe la instruire sau să lucreze în ziua lor de închinare, sâmbăta. Până în anii 1947-1948, tinerii adventişti au satisfăcut stagiul militar în unităţi de instrucţie ale armatei. Ulterior, înmulţindu-se cazurile de refuz de participare la instrucţie şi orice alt fel de activităţi în ziua de sâmbătă, s-a luat hotărârea ca tinerii adventişti să-şi satisfacă stagiul militar în unităţi militare de muncă, dar şi aici conducerea unităţilor militare s-a confruntat cu aceeaşi atitudine. Unele unităţi (puţine la număr) au acordat adventiştilor posibilitatea de a recupera obligaţiile de muncă în ziua de duminică şi astfel au putut încheia cu bine stagiul militar. Astfel, în unitatea de muncă Ianca erau în armată la muncă 71 de adventişti cărora li s-a permis să recupereze munca de sâmbătă. Conducerea Conferinţei Adventiste ‘Dunărea’ le-a dat sugestia să se organizeze într-o comunitate şi astfel au format ‘Comunitatea Gruparea de muncă Ianca’. Cele mai multe unităţi însă au încercat să-i forţeze să lucreze sâmbăta pedepsindu-i cu încarcerări, bătăi. În urma acestor tratamente dure, unii tineri au ‘cedat’ şi au acceptat să lucreze sâmbăta, alţii au rămas însă fermi în atitudinea lor şi, în urma eşecului metodelor folosite pentru a-i constrânge să lucreze, au fost trimişi în judecată în faţa tribunalelor militare. Tinerii adventişti care au ajuns în faţa acestor tribunale şi nu au renunţat la convingerile lor au fost condamnaţi la închisoare cu pedepse variind între 2 şi 10 ani cu executarea pedepsei în special la Canal-Poarta Albă. Pedepsele efectiv executate au fost între 2 şi 4 ani. În lagărele de muncă forţată, deţinuţii adventişti în mod surprinzător au fost confruntaţi cu aceeaşi problemă – obligaţia de a lucra sâmbăta. În zadar au explicat comandanţilor lor că ei se aflau în închisoare tocmai pentru că refuzaseră să lucreze sâmbăta şi că, dacă ar fi muncit în această zi, n-ar mai fi fost deţinuţi. Există nenumărate mărturii personale care descriu tratamentele înfiorătoare la care au fost supuşi aceşti tineri pentru a fi determinaţi să lucreze sâmbăta. În documentele Ministerului Cultelor, ca şi în cele ale tribunalelor militare au rămas consemnate numeroase cazuri de condamnări ale tinerilor adventişti militari. În adresele înaintate de cult în prima perioadă a acestui val de arestări în apărarea acestora, răspunsul dat a fost că ‘adventiştii trebuie să se încadreze în legile statului şi nicidecum statul în prevederile cultului’. În mod surprinzător, unii dintre cei arestaţi pentru refuzul de a lucra sâmbăta au fost condamnaţi şi a doua oară tot pentru acelaşi motiv. După ispăşirea pedepsei, fiind trimişi înapoi în unităţile de muncă pentru a-şi continua stagiul militar, au fost obligaţi să lucreze sâmbăta şi pentru că din nou au refuzat, au fost retrimişi la închisoare.

Faţă de aceste situaţii de insubordonare, Ministerul Cultelor a exercitat presiuni asupra conducerii cultului adventist pentru a-i determina pe membrii Bisericii să se supună ordinelor în timpul stagiului militar. Astfel, în data de 24 septembrie 1952, o circulară în sensul celor cerute de minister a fost trimisă comunităţilor care printre altele preciza: ‘O datorie de onoare ce revine fiecărui cetăţean al RPR, deci şi omului credincios, este de a îndeplini serviciul militar. Aceasta este una singură şi trimiterea unor soldaţi la munci pe şantiere nu îi scoate din cadrul armatei. Ei se află acolo în baza aceleiaşi legi militare, au comandanţi militari şi întreg regimul lor este militar. În ceea ce priveşte regimul militar în ziua sâmbetei, orice cetăţean adventist, pe lângă păstrarea credinţei sale, este dator de a se supune obligaţiei militare, indiferent de ce fel de formaţie militară s-ar afla’. Această circulară a fost interpretată de mulţi credincioşi ca o nouă cedare a conducătorilor în faţa presiunii Departamentului Cultelor”.

(Gheorghe Modoran, fragment din “Confesiunile neoprotestante din România în perioada regimului comunist: 1945-1965”, Romanian Political Science Review, vol. VII,  no. 3 [2007], pp. 669-670).

Advertisements

Responses

  1. Si teza? Nu e disponibila pe undeva la lecturat? Doar articolul din RPSR?

  2. Cred ca esti mai aproape de autor decat mine. Eu nu am informatii ca ar fi fost publicata. Daca afli, da-ne de stire 🙂


Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Categories

%d bloggers like this: