Posted by: remembering7 | May 31, 2011

In memoriam


Am intrerupt sirul postarilor pe blog datorita unui eveniment neasteptat si dureros in acelasi timp. Moartea fulgeratoare a tatalui meu mi-a oferit un timp de reflectie. I-am revazut la funeralii pe unii din fostii sai colegi care dadeau din greu cu subsemnatul la Securitate inclusiv despre tatal meu. Unii si-au exprimat condoleantele, altii s-au pastrat la distanta. Moartea a redus la tacere pe unul din cei care a spus si putea scrie multe despre evenimentele traite de conducerea bisericii adventiste in timpul comunismului. Moderatia sa i-a satisfacut pe unii care traiau cu frica de adevarul care putea oricand sa iasa la iveala, si i-a nemultumit pe altii care l-au acuzat ca ascunde ceva sau ca a fost la randul sau informator. Ca unul care mi-am pus aceasta intrebare, dar am in acelasi timp acces ca cercetator la dosarele Securitatii, pot sa fac comparatie intre volumul impresionant al notelor informative ale unor agenti si informatori notorii, si lipsa notelor care eventual i-ar putea fi atribuite tatalui meu, atat in propriul dosar cat si in ale celorlalti. O astfel de comparatie conduce catre o inevitabila concluzie: desi nu era usor, puteai sa nu colaborezi cu Securitatea, asumandu-ti in acelasi timp consecintele. Nu este locul si nici timpul pentru demonstrarea concluziei. Voi reda doar cateva fragmente din cuvintele rostite public de tatal meu la evenimentul hirotonirii, dupa 20 de ani de interdictie din partea comunistilor, in plin regim comunist si cu reprezentantul Departamentului cultelor prezent (biserica Grant, 1974):

“Am trait zilele si timpul cand ne-a fost luat Stupiniul. Am mers acasa nestiind ce va aduce viitorul . . . Si viitorul a fost serviciul militar de 3 ani la Mangalia, intr-un detasament de pedeapsa deoarece eram ‘teolog adventist’. Aici alte experiente, tensiuni, nedumeriri . . . Cine m-a adus aici? De ce? De ce? . . . Sfarsit bun, toate bune. 1953-1954 – ultimul an de seminar . . . si in sfarsit absolvent. Trei zile la coasa in luna August 1954 mi-au asigurat calatoria la Conferinta. Aici . . . ‘nu esti aprobat de Departamentul cultelor sa mergi la Ploiesti ca ajutor al pastorului Leon Balan; nu ai dosarul bun’. O noua interventie pentru districtul Bucurestii Noi. Abia in luna Noiembrie am primit acceptul Departamentului cultelor . . .”

Advertisements

Responses

  1. Nu o să uit niciodată cuvintele lui celebre care au fost o mare încurajare pentru tinerii studenți din Iași în anul 1985,”în comunitățile unde se spune că tinerii sînt o problemă,să știți că problema sînt bătrînii).Ce mustrare dură,spusă deschis și fără teamă de către fr. Nelu Dumitrescu unor securiști care persecutau niște tineri a căror singură vină era că erau adventiști și în acelaș timp studenți,combinație imposibilă din punctul de vedere al regimului.Și ce ușurare și bucurie pe noi că fr Dumitrescu a fost de partea noastră.Un israelit în care nu era vicleșug.Va rămîne permanent în memoria noastră.


Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Categories

%d bloggers like this: