Posted by: remembering7 | April 9, 2014

Curat murdar!


Behind_The_Mask_by_Ookami_SeaEmpressEste evident ca Emanuel Ungureanu este cuprins de invidie pentru ca aparitia cartii “Biserica prin pustiul rosu” i-a suflat posibilitatea de a publica propria versiune asupra istoriei bisericii Adventiste din Romania in perioada comunista. Ar fi vrut sa fie primul. Dar a ratat startul. Si atunci face ce stie mai bine: arunca cu noroi. Mai intai in cativa membri ai comitetului Uniunii, si apoi in Gheorghe Modoran. Despre comitetul Uniunii ne informeaza ca majoritatea membrilor acestuia nu ar fi fost de acord cu publicarea cartii.  Intrucat pretinde ca este jurnalist de investigatie, il invit sa ne prezinte o minuta a comitetului in care este inregistrat acest vot negativ. Altfel, barfele nu au nici o valoare. Dimpotriva, il aseaza pe colportorul lor intr-o pozitie penibila. Aceea de jurnalist care nu-si verifica informatia din cel putin trei surse si este “intoxicat” de o unica sursa, sau aceea de . . . mincinos. Ungureanu il ataca pe Gheorghe Modoran, din nou, pe baza unor barfe. Nu ne este prezentat nici un document care sa demonstreze faptul ca Gheorghe Modoran ar fi santajat comitetul Uniunii sa-i publice cartea la editura Viata si Sanatate amenintand ca in caz contrar va aparea o versiune semnata de . . . un invidios. Pentru ca si aici razbate foarte clar frustrarea lui Emanuel Ungureanu cu privire la inadecvarea temporala si la ocazia ratata.

Ceea ce este insa uimitor este imaginea suprarealista pe care Ungureanu o are despre sine, chiar daca prin reflexie din “anonimele” altora: reformator, reformist, etc. Iar ca argument il invoca pe Gili Barbulescu si scrisorile acestuia, care au de-a face cu o analiza curenta a bisericii si mai putin cu cartea incriminata. Dar Ungureanu se agata si de un pai daca mai poate arunca cu putin noroi. Daca te crezi atat de bun si de “reformator” ar trebui sa demonstrezi asta prin ceea ce poti in domeniu, nu prin daramarea a ceea ce au facut altii. Cu alte cuvinte, scrie tu propria-ti varianta si lasa oamenii si posteritatea sa judece. Asuma-ti opinia documentata si apoi convinge. Asta inseamna onestitate si curaj. Pana atunci, insa, te vei balaci in mocirla pe care ti-ai ales-o.

Ca un adevarat “cruciat”, Emanuel Ungureanu il acuza pe Gheorghe Modoran de grave incalcari ale unui cod profesional de etica. Una din “durerile” sale este mentionarea in carte a situatiei familiale inedite a fostului presedinte de Uniune, Dumitru Popa, si implicit a sotiei acestuia care, daca imi amintesc bine, a declarat nula o casatorie anterioara imediat dupa cununia religioasa. Ungureanu clameaza ca astfel de informatii ar fi trebuit sa nu devina publice pentru ca au fost discutate intr-o adunare administrativa a bisericii din str. Labirint. Insa, doar cu jumatate de adevar, Ungureanu “uita” sa mentioneze ca aceasta informatie a unei casatorii anterioare si a anularii acesteia (sau a divortului) exista in documente juridice publice detinute de statul roman. Si care pot fi consultate chiar de “cruciat” daca are curiozitatea. Insa Ungureanu demonstreaza de acum ca stapaneste perfect arta de a transforma adevarul in minciuna. Discrepanta dintre practica cunoscuta a bisericii Adventiste in cazul divortului si recasatoririi si neaplicarea acesteia in cazul mentionat a trezit semne de intrebare in mintea multor contemporani evenimentului care nu au participat la acea adunare administrativa. Si ar da nastere la intrebari in mintea oricarui istoric care cerceteaza acea perioada. Nu si in cea a lui Emanuel Ungureanu, care vede paiul de ura din mintea celor care isi pun intrebari legate de ascendenta lui Dumitru Popa ca presedinte al Uniunii dar este orbit de propria traversa de cale ferata peste care circula expresul minciunii.

Emanuel Ungureanu reuseste o gafa de proportii atunci cand il acuza pe Gheorghe Modoran ca scrie cu “alt stilou” cartea fata de abordarea din teza de doctorat. Obligatoriu, Modoran nu poate fi istoric credibil pentru ca a introdus in carte detalii pe care disertatia sa nu le contine. O astfel de aberatie poate prinde doar la cei necunoscatori, ignoranti, sau care, vorba lui Emanuel, pot fi prostiti usor. Un adevarat istoric ar trebui sa stie ca o disertatie sau o teza de doctorat nu este acceptata spre publicare in forma identica decat de cateva edituri specializate in acest sens, in majoritate edituri apartinand Universitatilor. Iar un absolvent de doctorat  nu si-ar permite sa-si tipareasca disertatia in forma identica sub forma unei carti decat cu riscul sa-si puna la indoiala reputatia de specialist publicand de doua ori acelasi document. Nu intru in detalii, dar audienta celor doua documente este complet diferita, ceea ce implica un “alt stilou”. Invocarea acestui argument pueril demonstreaza ca o diploma de doctorat nu garanteaza nicidecum ca numele inscris pe ea reflecta standardul academic presupus.

(va urma)

Advertisements

Responses

  1. Am primit şi eu de la un prieten epistola lui Emanuel. Ca unul care îl cunosc personal şi aveam simpatii pentru el de pe vremea când reprezenta AMICUS, am discutat acum câţiva ani problema metodologiei de cercetare în acest domeniu şi ştiu că Emanuel încă de atunci era un apărător convins al imaginiii unora din vechea gardă. Deci mă aşteptam să se exprime critic. Dar nu mă aşteptam să trateze cartea şi mai ales caracterul lui Geo Modoran cu atâta oţet politic. Trist. Foarte.


Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Categories

%d bloggers like this: