Posted by: remembering7 | May 3, 2014

Cum am ajuns “persoana de sprijin – Theo”


Nu realizam la varsta aceea care va fi impactul interesului securitatii fata de mine. Dupa primul examen de admitere la Seminarul Teologic Adventist mi s-a comunicat, neoficial, de catre membri ai comitetului de examinare ca sunt printre primii trei, adica admis. Aveam sa primesc, insa, un alt raspuns, tot neoficial, peste cateva saptamani ca un alt nume a fost “preferat” in locul meu. Am intrebat care este motivul, si am primit ca raspuns doar ridicari din umeri si priviri “intelegatoare”. Doar peste alte cateva luni, un “binevoitor” din comisia de examinare m-a lasat sa inteleg ca nu eram in relatii bune cu securitatea si ca Departamentul Cultelor nu putea da unda verde rezultatelor reale fara aprobarea securitatii. Logic, nu? 🙂

Despre al doilea examen de admitere sustinut la acelasi Seminar Teologic si despre hartuirea emotionala am relatat aici si aici. M-am intrebat atunci cum de am fost admis de data aceasta intrucat nu avusesem nici un contact cu securitatea intre timp. Raspunsul avea sa vina ceva mai tarziu. Iar perspectiva mai larga si contextul sunt redate in Planul de masuri pe care l-am sumarizat. Planul specifica: “Se va acorda atenţie deosebită atragerii la colaborare a elevilor de la Seminarul Teologic AZŞ din Bucureşti.” Ceea ce au si incercat sa faca. Si cu mine.

Despre istoria intalnirii mele cu maiorul de securitate Spirea (cu variantele Spiroiu, Spirache – presupun ca nu era numele real) in sediul Militiei Capitalei am scris aici, si aici, si aici, si aici. Nu voi relua detaliile. Cert este ca incercarea de racolare a esuat, nu a existat nici un angajament de colaborare semnat, asa cum incearca Emanuel Ungureanu sa modifice realitatea si sa dea dreptate securistului. Adica sa minta. In tot dosarul, care nu are prea multe pagini (11), evident, exista o singura pagina scrisa si semnata de mine: o Declaratie ca nu voi vorbi cu altcineva despre cele discutate. Ceea ce am si facut, pana in Decembrie 1989. (De)conspiratorul Emanuel Ungureanu, amabil, imi sugereaza ca ar trebui sa ma straduiesc sa aranjez cu un expert grafolog pentru a demonstra ca nu este scrisul meu, ca documentul ar fi fals, dupa modelul practicat de Viorel Dima si Ioan Buciuman (zice Ungureanu), si astfel sa obtin o adeverinta de necolaborare din partea CNSAS. Nu, nu voi face un astfel de gest, nu am ce sa ascund. Documentul este scris de mine si nu este un angajament de colaborare cu securitatea. Daca Emanuel Ungureanu ar fi trait vremurile acelea ar fi stiut ca declaratii dadeai la orice autoritate de stat, era un document obisnuit care nu avea de-a face cu vreo colaborare si nu obliga la nimic. Decat la onestitate. Ceea ce lui Ungureanu ii lipseste din vocabular si caracter. Ca sa nu amintesc incercarea de santaj, cum ca m-as teme sa-mi fac public dosarul pentru a nu deveni din “vanator” vanat. Aveti acum dovada. E bine ca macar asa cunoastem adevarata fata a oamenilor “de bine”.

Constatarea mea este ca in Propunerea de racolare se regasesc subiectele mentionate de maiorul Spirache/Spiroiu in timpul discutiei in forma in care apar si in Raportul incercarii de recrutare. Ceea ce ma face sa concluzionez ca propunerea de racolarea ar fi scrisa dupa intalnirea noastra. Dar asta nu are prea mare relevanta, oricum. Lectura placuta.

 

Advertisements

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Categories

%d bloggers like this: