Minciuna si adevar

Renumitul “epistolog” Emanuel Ungureanu are predilectie si pentru includerea numelui meu in varful penitei sale mincinoase. Nu consideram necesar sa ii raspund, prefer sa nu ma cobor la nivelul sau manelist de a (re)scrie istorie. Dar Emanuel ii acuza pe altii de ceea ce face chiar el. Un fel de “hotul striga ‘hotii'”. Este artist in folosirea santajului si a deformarii. Nu aveam de gand sa public aici dosarul creat pe numele meu sau documente din alte dosare in care sunt mentionat. O voi face doar pentru a demonstra nivelul de josnicie, reavointa, si incompetenta al unui viitor doctor in istorie. Si pentru a clarifica, daca era nevoie, “calitatea morala” pe care ma bazez in analizarea istoriei comuniste recente. Voi incerca o abordare cronologica.

Ungureanu, in bascalie, se refera la anticomunismul “de ocazie” pe care mi l-as atribui. Nu vreau sa dezvolt un eseu sau un portofoliu de dovezi ale atitudinilor si actiunilor anticomuniste pe care le-am avut sau la care am participat. Epistologul nu le poate intelege pentru ca nu le-a trait. Sa vedem ce spun, insa, documentele. 29 Iulie 1983 ramane in memoria familiei noastre data la care securitatea a ordonat si executat o perchezitie ampla in apartamentul unde locuiam. Pretextul era cautarea unor “valori sau inscrisuri” care erau considerate ilegal de detinut (a se citi aur sau valuta). Au luat la cercetat simultan toate sifonierele, bibliotecile, camara, balconul, si chiar si boxa din subsolul blocului. Fiecare carte a fost cercetata pagina cu pagina, doar-doar va cadea dintre file vreo bancnota “verde”. Perchezitia a inclus si laboratorul foto in care imi desfasuram activitatea. Imi amintesc cum ofiterii securitatii au studiat negativele, diapozitivele, fotografiile, si chiar si probele sau ramasitele/rebuturile din laborator pe langa voalarea unor materiale inca nefolosite.

Procesul verbal de perchezitie, incheiat dupe ce s-a terminat “efortul”, face referire repetata la carti sau documente religioase fotocopiate – scopul real al perchezitiei. Capitanul Spirea nu a uitat sa mentioneze ca respectiva literatura “nu contravin[e] normelor de convietuire sociala si legilor statului nostru” – devoaland faptul ca ei cautau literatura cu caracter anticomunist. Si au gasit literatura religioasa. Neintelegand natura scrierilor religioase, nu au confiscat nimic.

Premergator acestei perchezitii, atat corespondenta cat si telefonul au fost puse sub urmarire, fapt pentru care Ministerul de Interne al judetului Mures cere Inspectoratului Securitatii Bucuresti printr-o adresa din 19 Aprilie 1983 date despre mine. Interceptasera o carte postala, daca imi aduc bine aminte (serviciul “S” – scrisori), prin care Iosif Varadi de la Targu Mures imi confirma, mai mult sau mai putin codificat, o comanda fotografica. Corespondenta fusese interceptata in luna Ianuarie 1983. Raspunsul Securitatii a sosit abia pe 18 August, dupe ce perchezitia avusese loc. Documentele provin din dosarul de urmarire al mamei mele. Nu aveam inca 18 ani cand securitatea ma urmarea.